Zvonoteca

# Circulă un curent de opinie prin oraş, potrivit căruia, unele hipermarketuri organizează periodic concursuri de înjurături cu participare directă a clienţilor. Cel puţin prin asta se explică faptul că multe din mărfurile expuse la vânzare sunt sub toată critica, jena sau mizeria – alegeţi termenul preferat. Aud un zvon dar merg să mă conving, la unul din marile magazine de la poalele Meseşului şi, deşi în mod normal ar fi trebuit să mă învăţ minte atunci când am cumpărat, tot de acolo, doi trandafiri pe care i-am înmormântat în curte, întrucât n-au mai răsărit niciodată, văd o altă plantă, în mai multe ghivece la vânzare şi încerc să aflu ce este. Nişte tije vernil, semitransparente, nu tu frunze nu tu floare, nimic. Apuc un ghiveci şi fug la una din fete care aranja nişte cutite pe rafturi şi care mă luminează: „Cum adică, ce e; nu vedeţi ca e muşcată? Ştiţi cât se face asta? Pfuai de mine, luaţi una, să vedeti!”. Holbase nişte ochi la mine de aveam senzatia că sigur muşcata-i adusă din Somalia şi că va creşte cât arborele Seqvoia. Am renunţat şi am abandonat vrejul înapoi pe raft. Fraţilor, ce dracu’ vindeţi asemenea gunoaie, pe post de flori, aproape sau definitiv moarte, şi mai cereţi şi 7 sau 10 lei pe ele? Aţi vizitat piaţa vreodată? Ati văzut cât costă o muşcată? Şi, inainte de toate, aţi văzut cum arată o muşcată? Nota doi, şi lăsaţi-vă de horticultură că e naşpa rău treaba pe la voi.

# Tot mai multe răutăcisme circulă prin Zălau, de când s-au deschis uşile fotosensibile ale noii hale. Lumea cam strâmbă din nas, cât despre comercianţii de acolo umblă vorba că tare şi-ar mai băga picioarele şi-ar pleca care încotro. Vrând să ne convingem că totuşi nu sunt chiar inepţii, am întrebat câţiva producători duşi cu forţa şi plantaţi în sera comercială proaspăt inaugurată. Iată şi răspunsurile: „Nu îmi place”; „Mă umflu toată de la curent”; „E întuneric”; „Plătesc de nouă ori mai mult”; „Nu am loc”; „E zgomot şi nu am aer”; „Huruie ceva încontinuu aici”; „Mi-am pierdut jumătate din clienţi”; „Luna viitoare plec de tot, nu mai vin”. Cam astea sunt părerile, luate pe fugă de la câţiva comercianţi care, altfel, se chinuie să zâmbească ori de câte ori un client se opreşte în dreptul tarabei lui. Am spus noi că vechea piaţă trebuia refăcută şi lăsată acolo unde era, cu tot cu ţărani. Hala, frumoasă şi utilă, nimic de zis, n-ar fi rămas goală, aşa cum credeau autorităţile. Fiecare ar fi fost, oarecum, cu rostul ei. Nu ne-a ascultat nimeni, ba chiar ne-am luat şi înjurături.